L-am sunat !
L-am sunat dupa aproape un an de cand nu i-am mai auzit vocea.. Dar inainte sa il apelez, a trebuit sa imi umplu inima de curaj . Bataile inimii mele s-au dublat cand a inceput sa sune.. Iar cand mi-a raspuns.. corpul a fost plin de furnicaturi..
Acel "Alo, da" al lui , mi-a umplut inima de bucurie.. Si eu, cu o voce tremurata, l-am intrebat ce face.. Atunci mi-a recunoscut vocea..si mi-a inchis !
In acel moment , lacrimile au inceput sa curga siroaie pe obrajii mei rumeni .. Puteam spune ca simt o fericire in tristete.. Nu doream decat sa ii spun cat de dor imi e de el , atat.. Dar nu a vrut sa ma asculte.
Trebuie sa recunosc ca ma asteptam la altceva..dupa atata timp credeam ii este macar putin putin dor de mine.. insa, m-am inselat.
Am fost dezamagita..pentru ca el a inchis usa din sufletul lui ca sa nu mai pot intra acolo , insa usa din sufletul meu a fost mereu deschisa pentru el.
In clipa aceea, sentimentele imi erau amestecate.. in inima mea era un haos..Un haos care m-a determinat sa caut prin conversatiile si pozele noastre si sa imi amintesc cat de fericit era langa mine.. Plangeam cu zambetul pe buze.. caci stiam ca eu am fost prima lui iubire si astfel nu ma va uita niciodata .. si nu ma va considera doar o fata oarecare. Stiam ca timp de cativa ani , eu am fost cea pe care o saruta dimineata si cea alaturi de care vroia sa petreaca cat mai mult timp..
Nu stiu din ce motiv am luat-o pe drumuri diferite.. poate ca distanta, poate ca rutina..poate si iar poate.. Nu am motive sa il urasc. Inteleg ca poate ii este mai bine fara mine .. sau poate ca nu mai vrea sa sufere din cauza distantei..
Vreau doar sa fie fericit.. Speram sa fie asa alaturi de mine, dar daca asta nu se poate.. sa fie fericit langa fata care va reusi sa descopere copilul din el..
Nu stiu ce face acum, daca ii e frig, daca ii e foame, daca e bine sau nu. Insa tot ce stiu este ca il voi iubi mereu , indiferent de ora, zi, luna, an. Locul sau in inima mea va ramane neatins..si il voi pastra ca cea mai de pret amintire a mea. Iar daca soarta il va aduce inapoi la mine, il voi primi cu bratele deschise si ii voi oferi mult mai multa iubire decat isi poate imagina.
El va ramane intotdeauna o parte din mine !
In clipa aceea, sentimentele imi erau amestecate.. in inima mea era un haos..Un haos care m-a determinat sa caut prin conversatiile si pozele noastre si sa imi amintesc cat de fericit era langa mine.. Plangeam cu zambetul pe buze.. caci stiam ca eu am fost prima lui iubire si astfel nu ma va uita niciodata .. si nu ma va considera doar o fata oarecare. Stiam ca timp de cativa ani , eu am fost cea pe care o saruta dimineata si cea alaturi de care vroia sa petreaca cat mai mult timp..
Nu stiu din ce motiv am luat-o pe drumuri diferite.. poate ca distanta, poate ca rutina..poate si iar poate.. Nu am motive sa il urasc. Inteleg ca poate ii este mai bine fara mine .. sau poate ca nu mai vrea sa sufere din cauza distantei..
Vreau doar sa fie fericit.. Speram sa fie asa alaturi de mine, dar daca asta nu se poate.. sa fie fericit langa fata care va reusi sa descopere copilul din el..
Nu stiu ce face acum, daca ii e frig, daca ii e foame, daca e bine sau nu. Insa tot ce stiu este ca il voi iubi mereu , indiferent de ora, zi, luna, an. Locul sau in inima mea va ramane neatins..si il voi pastra ca cea mai de pret amintire a mea. Iar daca soarta il va aduce inapoi la mine, il voi primi cu bratele deschise si ii voi oferi mult mai multa iubire decat isi poate imagina.
El va ramane intotdeauna o parte din mine !




